Din copilarie
Să trosnească lemne-n foc
şi să vină multă noapte
În pridvor de busuioc
Cu miros de mere coapte.
şi să ningă nins de nori
Pân' la streaşină şi peste
şi în scaun să adorm, adorm
Ca de-un drog şi de-o poveste.
Cu ziarul pe genunchi
şi cu pleoapele căzute
Să-mi răsară moartea-n trunchi
şi pe ochi să mă sărute.
Cei bătrâni să fie vii
Pacea lumii fie dată
Eu copil între copii
Iar afară tânăr tata.
şi bunica să mă ia
Să mă ducă încet spre pernă
şi să simt venind din ea
Toată liniştea eternă.
Să trosnească lemne-n foc
Sub un biet ibric cu lapte
Să miroase-a busuioc, să miroase
Să miroase-a mere coapte.