Dor de părinți
Tatiana Stepa
Dor de părinți
Em x4
Suntem nişte copii fără părinţi,
Numai străini la fiece fereastră,
Ni-i greu fără de voi, ni-i foarte greu,
Dar vă iertăm de toată drama noastră.
Că sunteţi bieţi părinţi fără copii,
Ca nişte vaci care-au fugit de turmă
Şi-o să rămâneţi singuri, în străini
Şi mai orfani ca noi pâna la urmă.
Refren: Dorul nu vă cheamă, dorul nu se-arată,
Pentru ce-aţi născut cândva,
Fericire, mamă, sănătate, tată,
Cine-aţi fi, oriunde v-aţi afla.
Şi-n lumea asta cu copii normali,
E ca un handicap care ne doare,
Să tot rămânem singuri pe pământ,
Compătimiţi mereu de fiecare.
Singurătate care ne-ai primit,
Singurătate ce ne dai putere,
Să-i ocroteşti pe cei ce ne-au uitat,
Când vor veni bătrâni şi îţi vor cere.
Şi totuşi, mult mai greu decât ce e,
E ce va fi, în ziua neciteaţă,
Când, ajungând la optsprezece ani,
Vom fi zvârliţi şi mai străini în viaţă.
Şi-atunci când vom avea şi noi copii,
Vor şti ce-i “mamă” şi vor şti ce-i “tată”,
Vor şti căldura casei omenești,
Care ne-a fost de mici copii furată.