Cantecul Strainatatii
Tudor Gheorghe
Cantecul Strainatatii
Rătăcesc pe căi străine,
De căminu-mi depărtat;
Petrec viaţa în suspine,
Pâinea-n lacrimi mi-am udat.
Fie pâinea cât de rea,
Tot mai bine în ţara mea!
Ah! ţara mea frumoasă
Mi-am lăsat tată iubit,
Mi-am lăsat maică duioasă,
Ce de plânsuri a albit.
Vezi o culme muntenească
Şi-o căsuţă dedesubt?
Este vatra părintească,
Unde laptele l-am supt.
Fie pâinea cât de rea
Tot mai bine-n ţara mea!
În dumbrava verde, deasă,
O fecioara vezi trecând?
Este-a inimii mireasă,
Ce mă cheamă suspinând.
Cu străini am stat la masă,
Şi cu ei m-am ospătat;
Dar gândind la mine-acasă,
Lacrimi râuri am vărsat.
Cine ţara îşi iubeşte,
Nu dă lumea pentru ea;
Oh! atunci inima-mi creşte.
Când gândesc a o vedea!
Fie pâinea cât de rea
Tot mai bine-n ţara mea!
Fericiţi câţi sunt aproape
De cătunul parintesc.
D-oi muri, voi să mă-ngroape
În pământul românesc.
Fie piatra cât de grea,
Tot mai bine-n ţara mea!
Fie piatra cât de grea,
Tot mai bine-n ţara mea!