Pune, tată, steag la poartă
Tudor Gheorghe
Pune, tată, steag la poartă
Pune, tată, steag la poartă
Și iartă-mă, iartă-mă, că am murit,
Știu că mama mai așteaptă
Și mai știu că într-un ceas a albit.
Refren: Ce lumină lină ne îndulcește moartea
Celor ce-am căzut în București,
Părul maicii mele luminând și partea
Nevăzutelor cărări cerești.
Trec colinde-n astă seară,
Leru-i ler, flori de măr, leru-i ler,
Noi cu ochii plânși spre țară
Tremurăm la o poartă de cer.
O farâmă de colindă
Du-o, Doamne, pân’ la îngeri, până sus,
Ca-ntr-o noapte ea s-aprindă
Candelă acelor ce s-au dus.
Pune, tată, steag la poartă
Și iartă-mă, iartă-mă, că am murit,
Știu că mama mai așteaptă
Și mai știu că într-un ceas a albit.