Pomul de Craciun
Mircea Baniciu
Pomul de Craciun
Vine iarăşi, vine vremea de colinde şi mister
Când primeşte să se nască domnul coborât din cer
Nuntă ninsă la fereastră este Pomul de Crăciun
Când încep să se colinde Dumnezeu şi omul bun
Se întoarce vremea dusă ce mă ştie pe de rost
La un geam să mi-l arate pe copilul care-am fost
şi sub steaua-mpărătească ce domneşte peste noi
Bradul verde să-mi dea iarăşi tot norocul înapoi
Pom de Crăciun este sufletul meu
La un geam pentru tine mereu
Pentru tine aş vrea să pot colinda
Lerui ler, flori dalbe
Este vremea din tristeţe să ieşim ca din tramvai
şi, precum odinioară, să ne furişăm din rai
Că e domnul singur tare, doar cu maica lângă el
şi-am înveselit tot raiul cu un zvon de clopoţel