Crăciun urban
Vasile Mardare
Crăciun urban
D A Bm / F#m G D Em A
Afară-i cald și e-nnorat,
Crăciunul iarăși l-am ratat
Și nu-i nici ger, nu-i nici zăpadă,
Mai bine mă duceam în grabă
Undeva-ntr-un sat!
Colindătorii-s tot mai rari,
Nu au nici bundă, nici ițari,
Nu au căciulili pă frunte,
Nu știu niciuri la colinde.
Se-ntorc creștinii în mormânt
De câtă ignoranță zace-n noi,
Cu gândul la o viață de apoi.
S-a dus tradiția-n pământ,
Se-ntorc creștinii în mormânt
De câtă ignoranță zace-n noi,
Cu gândul la o viață de apoi.
Tropăitori pe scări de bloc,
Afoni în glas făr’ de noroc,
Copiii-n bloc dau iar năvală
Să mormăie-o colindă pală.
Dar ușile nu se deschid,
Urbanul nu mai e avid
Nici de colinzi, nici de urări,
Nici de copiii cu chitări.
Afară-i frig și e senin,
Crăciunul e din nou sublim,
Din nou e ger, zăpadă iară,
Dovadă că-s plecat la țară.
Se-ntorc creștinii în mormânt
De câtă ignoranță zace-n noi,
Cu gândul la o viață de apoi.
S-a dus tradiția-n pământ,
Se-ntorc creștinii în mormânt
De câtă ignoranță zace-n noi,
Cu gândul la o viață de apoi.
Uuu, uuu
Aaa, aaa