Vis cu îngeri
Alexandru Andrieș
Vis cu îngeri
Azi-dimineaţă, când m-am trezit,
Trei glasuri de îngeri am auzit,
Erau chiar trei îngeri pe pervaz, lângă geam,
Au intrat hoţeşte, în timp ce dormeam.
Primul înger prinse a mă dojeni:
“Cum poţi să dormi într-o astfel de zi?”
“Ba pot foarte bine, fiindcă sunt obosit,
O fi azi zi sfântă, dar eu ieri am muncit!”.
Mi-a zis al doilea, cu obrazul oval:
“Tu ori încă dormi ori nu eşti normal,
La un înger, ia seama, nu ţipi fără rost!”,
“Văd şi eu că eşti înger”, i-am zis, “da’ văd prost!”.
Al treilea, din aripi şi pleoape bătând,
Mi-a zis aşa, printre lacrimi, râzând:
“Păcătos și ciudat, cu toţii te ştim,
Dacă mai stăm, eşti în stare să ne pui să-ți gătim!”.
Și cât să clipesc, poate cât să respir,
Nici urmă de înger, pe pervaz, pe furnir,
Eram singur, doar eu, în camera mea,
Odată cu zorii, Iisus se năştea.