Moş Crăciun, blajin şi darnic
Florin Săsărman
Moş Crăciun, blajin şi darnic
Capo II
”Moş Crăciun, blajin şi darnic,
Te-aşteptăm cu drag să vii,
Să ne-aduci, ca-n vremuri bune,
Clipe dulci de bucurii.
Te-ai pornit şi-acum din slăvi
Credincioşii să-i împaci,
Te rugăm, întâi de toate,
Să-i împaci pe cei săraci.
Căci trăim în zile grele,
De amar şi de nevoi
Şi ne pasc atâtea rele,
De când n-ai mai fost la noi.
Noi n-avem lumini pe masă,
Să-ţi aprindem pe-nserat
Şi colinzile frumoase,
De griji multe, le-am uitat.
E pustiu şi prin ocoale
Plânge sărăcia-n saci
Şi ni-s coşurile goale,
Nu-ţi putem găti colaci!”.
Dar moşneagul se-nsenină,
Spre cer ochii ridicând,
Iar pe faţa lui blajină,
Lacrimi calde pică blând.
”Să trăiţi, voinicii mei,
Să trăiţi ai mei nepoţi,
Cum v-aş strânge eu la sânu-mi,
Cum v-aş săruta pe toţi!”.
Şi, grăind aşa, moşneagul
Îşi deşartă sacul tăt
Şi-apoi pleacă mai departe,
Lăsând urme pe omăt
Şi-apoi pleacă mai departe,
Lăsând urme pe omăt.