Colindul celui fără de țară
Tudor Gheorghe
Colindul celui fără de țară
Orice-ai fi și unde te-ai tot duce,
Cât ai fi de rău și cât de bun,
Că mai crezi sau nu mai crezi în cruce,
Cel mai greu îți este de Crăciun.
Când se strâng străinii pe la case
Și lumini s-aprind în pomii lor,
Ți se face frigul frig în oase
Și de-acasă ți se face dor.
Refren: Bate vântul, bate dinspre țară,
Suflă-n răni cu sare şi pelin, x2
Bate vântul și te-nchide-afară,
Rudele în vizită nu vin.
Mori aici și nimeni nu te-aude,
Dar visează tot ce-ți e pe plac,
Că te bărbierești și pleci la rude
Și găsești pe masă cozonac.
Din puținul lor, ai tăi vor face
Tot ce pot să fie fericiți,
Să trăiască-n liniște și-n pace,
Să mai râdă, să mai bea un șpriț.
Suflă-n răni cu sare şi pelin, x2
Bate vântul și te-nchide-afară,
Rudele în vizită nu vin.
Unde-ai fi și orice-ai fi, bătrâne,
Dacă dorul șalele ți-a frânt
Și din dor atât îți mai rămâne:
Să te-așezi cu fața la pământ.
Și să plângi, când alții-n sărbătoare,
Hohotesc, de parcă te-ar sfida
Și să-ți plângi durerea ta cea mare
Și să plângi de dor de țara ta.
Suflă-n răni cu sare şi pelin, x2
Bate vântul și te-nchide-afară,
Rudele în vizită nu vin.