Colindul celui fără de țară
Tudor Gheorghe
Colindul celui fără de țară
Orice-ai fi și unde te-ai tot duce
Cât ai fi de rău și cât de bun
Că mai crezi sau nu mai crezi în cruce,
Cel mai greu îți este de Crăciun
Când se strâng străinii pe la case
Și lumini s-aprind în pomii lor
Ți se face frigul frig în oase
Și de-acasă ți se face dor
Bate vântul, bate dinspre țară
Suflă-n răni cu sare şi pelin
Bate vântul, și te-nchide-afară
Rudele în vizită nu vin (2 ori)
Mori aici și nimeni nu te-aude
Dar visează tot ce-ți e pe plac,
Că te bărbierești și pleci la rude
Și găsești pe masă cozonac.
Din puținul lor, ai tăi vor face
Tot ce pot să fie fericiți,
Să trăiască-n liniște și pace
Să mai râdă, să mai bea un șpriț.
Unde-ai fi și orice-ai fi, bătrâne,
Parcă dorul șalele ți-a frânt,
Și atât din tot îți mai rămâne
Să te-așezi cu fata la pământ
Și să plângi când alții-n sărbătoare
Hohotesc de parcă te-ar sfida,
Și să-ți plângi durerea ta ce-a mare
Și să plângi de dor de țara ta.