Telefon peste moarte

Walter Ghicolescu

Открыть в приложении Установить приложение

Telefon peste moarte

capodastru pe II În lumea numelor străine, Mă simt, şi eu, un străinez, Iau telefonul lângă mine şi n-am ce număr să formez. Trăiesc, fără speranţă, drama Că neamul meu, acum, e frânt, Mi-e dor de tata şi de mama, Dar nu au număr, la mormânt, Mi-e dor de tata şi de mama, Dar nu au număr, la mormânt. Cine are parinti pe pamant nu in gand Mai aude si-n somn ochii lumii plangand Ca am fost ca n-am fost s-au ca suntem cuminti Astazi imbatranind ne e dor de parinti Muzicuta... De convorbiri cu ei sunt gata Şi în necunoscut mă zbat, Îi sun pe mama şi pe tata, Dar crucea sună ocupat. Au numere secrete parcă Şi aparatul n-are ton, Deodată aflu şi tresar că Nici moartea n-are telefon, Deodată aflu şi tresar că Nici moartea n-are telefon. Pot sa fiu omul bun Am% Fiul plin de virtuti Tot n-am unde sa-i sun Pe parintii pierduti Dupa cat mi-e de dor Si la cum i-am iubit Cred ca numarul lor Este plus infinit. Muzicuta... Mi-e dor de voi, părinţi din moarte, Cu lacrimi bine vă cuvânt, Şi uit că aţi plecat departe Şi n-aveţi roaming, sub pământ. Formez un număr, oarecare, Întreb precipitat de voi, Dar ştiu că mort e cel ce moare Şi nu mai vine înapoi, Dar ştiu că mort e cel ce moare Şi nu mai vine înapoi. Şi, vai, de-atâta timp încoace, Vă chem şi-n visuri, să v-ascult, Dar iarba pe morminte tace, Cu număr desfiinţat demult. Şi, dacă o să ţinem minte, Probabil, când o fi să mor, Am să vă caut în morminte, Pe-un număr de interior, Am să vă caut în morminte, Pe-un număr de interior. Cine are parinti pe pamant nu in gand Mai aude si-n somn ochii lumii plangand Ca am fost ca n-am fost s-au ca suntem cuminti Astazi imbatranind ne e dor de parinti Cine are parinti pe pamant nu in gand Mai aude si-n somn ochii lumii plangand Ca am fost ca n-am fost s-au ca suntem cuminti Astazi imbatranind ne e dor de parinti Astazi imbatranind ne e dor de parinti Astazi imbatranind ne e dor de parinti.