Zaraza
Când apari senorita, în parc pe-nserat
Curg în juru-ti petale de crin.
Ai în ochi patimi dulci si luciri de pacat,
Si ai trupul de sarpe felin.
Gura ta e un poem de nebune dorinti,
Sânii tai un tezaur sublim.
Ai în ochi patimi dulci si luciri de pacat,
Si ai zâmbetul de heruvim.
Vreau sa-mi spui frumoasa Zaraza,
Cine te-a iubit ?
Câti au plâns nebuni pentru tine,
Si câti au murit ?
Vreau sa-mi dai gura-ti dulce Zaraza,
Sa ma- mbete mereu.
De a ta sarutare Zaraza vreau sa mor si eu!
Au trecut ale dragostei clipe
Ca frunzele toamnei tarzii au trecut
Au trecut remuscari ce cu farmec pe buze
Din dureri si iubiri sau nascut
Am ramas numai eu
Sa traiesc tot mereu
Ale dragostei clipe nespus
Dar sa stii ca poemul din sufletul meu
Inca tot n-a apus, n-a apus !